suferí (-r, ít),
vb. –
1. A suporta, a
pătimi. –
2. A tolera, a
admite, a susține. –
3. A experimenta. Lat.
sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it.
soffrire, prov.
soffrir, fr.
souffrir, cat., sp.
sufrir, port.
soffrer. – Der.
suferind, adj. (care suferă), după fr.
souffrant;
suferință, s.f., după fr.
souffrance;
suferitor, adj. (care suferă, tolerant);
nesuferit, adj. (intolerant). – Din
rom. provine bg. din Trans.
ssuferi (Miklosich,
Bulg., 136).