steág (-guri),
s.n. –
1. Drapel,
stindard. –
2. (Trans., Bucov.) Un
fel de drapel care însoțește pe tînăra căsătorită de la
casa părintească la
cea a
soțului. –
3. (Trans.) Drapel care semnalează un deces. –
4. (Înv.)
Semn de învestitură a domnitorilor din Munt. și Mold. –
5. Trupă,
companie militară. –
6. (Înv.)
Grup,
ceată,
gașcă. – Megl.
steag. Sl.
stĕgŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 65; Byhan 332), cf. bg.
stjeg, cr., slov.
steg, rus.
stjag. – Der.
stegar, s.m. (
port-drapel).