schilód (-oádă),
s.f. –
1. Beteag, paralitic. –
2. Diform, desfigurat,
slut. – Var.
schilog, schinol. Schilog este o var. a lui
schilav, cu
schimb de suf.; de
aici s-a
trecut la
schilod, printr-o evoluție fonetică inversă cu
cea din
putred ›
putrezi ›
putregai sau din
repede ›
repezi ›
repeguș. Der.
directă din
chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος „
coapsă” (Bogrea,
Dacor., III, 736), nu este probabilă.
Rus.
skiljaga „cerșetor, vagabond”, pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din
rom.
schilog. Der.
schilodi (var.
schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a
mutila, a ciunti);
schilodeală (var.
schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s.f. (invaliditate, paralizie).