rîu (-uri),
s.n. –
1. Apă curgătoare
mare. –
2. Feston, broderie, cusătură verticală. – Mr.
arîu, megl.
rou. Lat.
rivus, rius (Pușcariu 1469; REW 7341; Bărbulescu,
Arhiva, XXXVII, 245); cf. it., sp.,
port.
rio (logud.
riu, campan.
arriu), prov., cat.
riu. – Der.
rîurean, adj. (riveran);
rîura, vb. (a undui; a
coase rîuri);
rîuri, vb. (a undui, a
curge, a
forma un rîu);
înrîuri, vb. (a influența, a avea influență), format prin traducerea fr.
influer, cf. germ.
Einfluss.