ráză (ráze),
s.f. –
1. Fascicul de
lumină. –
2. Radiație. –
3. Cornul unui
astru. – Mr.
radză. Lat.
radia (Densusianu,
Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf.
alb.
rezë (Philippide, II, 652), it.
razza, raggio, prov., fr.
rai, cat.
raig, sp.
rayo (salmant.
raza),
port.
raio. – Der.
derăza, vb. (a iradia), cuvînt
creat artificial de Alecsandri, Cf.
radia, vb., din fr.
radier;
radios, adj., din fr.
radieux;
iradia, vb., din fr.
irradier; și toate der. neol. cu
radio-. Din
rom. provine bg. din Trans.
rassa (Miklosich,
Bulg., 132).