post (pósturi)
s.n. – Funcție, slujbă. Fr.
poste, în sens militar prin intermediul
rus.
post. Este dubletul lui
poștă, s.f. (
haltă pentru a
schimba caii de
voiaj; călătorie cu diligența;
casă pentru odihna
călătorilor și schimbul
cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se
socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă
între degetele de la
picioare ale unei
persoane adormite), cuvînt cu care
ar putea proveni din fr.
poste sau din it.
posta, prin intermediul
rus.
pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag.
posta (Gáldi,
Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr.,
ceh.
pošta,
pol.
poczta. Der.
poștal, adj., din fr.
postal; poștalion, s.m., din fr.
postillon, cf.
rus.
počtalion;
poștalion, s.n. (diligență);
poștar (var.
poștaș), s.m. (factor poștal);
post-restant, s.n., din fr.
poste-restante.