pitác (pitáce),
s.n. –
1. Pergament, document. –
2. Ordin, poruncă scrisă. –
3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl.
pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer,
Gr., 117), calabr.
pittaci „
act notarial”, it.
petazza „
bagatelă”, napol.
petaccia „fîșie de pînză”. – Der.
pităci, vb. (înv., a
ridica în rang boieresc prin
ordin scris).