piérde (piérd, pierdút),
vb. –
1. A rămîne
fără, a nu mai avea. –
2. A
risipi, a
irosi. –
3. A se
rătăci. –
4. A
distruge, a extermina. –
5. A
duce la pierzanie. –
6. A fi înfrînt. –
7. A avorta. –
8. (Refl.) A fi năucit,
cuprins de emoție. – Var. înv.
piarde. Mr.
cherdu, chiardire, megl.
perd, peardiri, istr.
pierd. Lat.
pĕrdĕre (Pușcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), cf. it.
perdere, prov., fr., cat.
perdre, sp.,
port.
perder. – Der.
pierzare (var.
pierzanie), s.f. (
moarte năprasnică);
pierzător, adj. (nimicitor);
răspiarde, vb. (a
duce la pieire),
sec. XVII, înv.;
pierde-vară, s.m. (vagabond, golan).