péște (péști),
s.m. –
1. Vertebrat acvatic inferior, de
obicei cu
solzi, care respiră prin branhii. –
2. Carne de
pește (1.) –
3. Semn de zodiac. –
4. Codoș, proxenet. – Mr.
peaște, pescu, megl.
pęști, istr.
peșt. Lat.
piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf.
alb.
pešk (Philippide, II, 651), it.
pesce, prov.
peis, cat.
peix, sp.
pez, port.
peixe. Atît mr. și
alb.
cît și der.
indică prezența unui sing. *
pescu, a
cărui absență ar face inexplicabile
cea mai
mare parte a der. care urmează; se
poate admite că
forma semnalată de noi
ar fi
avut numai o existență teoretică, ca *
hăinuri în
înhăinurat. Der.
păscoi, s.m. (
peștele mascul);
peștoaică, s.f. (femela
peștelui;
șmecheră, întreținută);
peștișoară, s.f. (
plantă acvatică, Salvinia natans);
pescos, adj. (
bogat în
pește), care
ar putea reprezenta
direct și lat.
piscosus;
pescui, vb. (a
prinde pește);
pescuit, s.n. (acțiunea de a pescui);
pescuitor, adj. (care pescuiește);
pescuț, s.m. (peștișor);
pescuină, s.f. (Bucov.,
iaz,
heleșteu), cu suf. din
vizuină (după Tiktin, formație
cultă, din lat.
piscina încrucișat cu
a pescui). – Cf.
pescar.