păráț (-țuri),
s.n. –
Cerul-
gurii,
palat. – Mr.
pănat. Lat.
pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat.
palatium,
confundat cu
palatum). – Der.
(îm)părătuș, s.m. (omușor, uvulă), cuvînt care
lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33).