otrávă (otrắvi),
s.f. s.f. –
1. Venin. –
2. Harpie. –
3. (Arg.)
Femeie de stradă, prostituată. – Megl.
utroavă. Sl.
otrava (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb.
otrov, bg.
otrav,
ceh.
otrava. – Der.
otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl.
otraviti;
otrăvicios, adj. (veninos);
otrăvitor, adj. (veninos, toxic);
contraotravă, s.f. (antidot), format după fr.
contre-poison.