múscă (múște),
s.f. –
1. Insectă (Musca
domestica). –
2. Albină. –
3. Păr lăsat să
crească sub
buza inferioară. –
4. Cavitate înnegrită pe
dinții calului. – Mr., megl.
muscă, istr.
mușke. Lat.
musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), cf. it., prov., cat., sp.,
port.
mosca, fr.
mouche. – Der.
muscar, s.m. (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola);
muscărie (var.
muscăraie), s.f. (mulțime de
muște);
muscură, adj. (
oaie cu pete
negre pe
cap); cuvînt pe care Giuglea,
Cercetări lexicografice, 18
îl derivă din lat.
musculus ‹
muscidus, cu probabilitate redusă, și care a
trecut la bg.
muskur (Capidan,
Raporturile, 210).