mont (mónturi),
s.n. –
1. Capăt al unui
obiect, mai
ales a unui membru scurtat;
ciot. –
2. Vîrf,
buric de
deget. –
3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din
bont (Scriban). Der. din mag.
mont „tescovină, foloștină” (Drăganu,
Dacor., VIII, 136) s-
ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf.
mot-.