lúptă (lúpte),
s.f. –
Bătălie. – Mr.
(luftă). Lat.
lucta (Meyer 247; Pușcariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it.
lotta, fr.
lutte, sp.
lucha, port.
luta, alb.
ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der.
lupta, vb. (a se
bate), din lat.
luctāre (Pușcariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr.
alumtu, alumtare, it.
lottare, prov., sp.
luchar, fr.
lutter, cat.
lluytar,
port.
lutar;
luptaci, adj. (înv., care luptă);
luptător, s.m. (militar);
înlupta, vb. (Trans. de S., a
învinge).