jos
adv. –
1. Aproape de pămînt, în
loc mai
puțin ridicat (decît altul). –
În jos, în
partea inferioară. –
2. La
nivelul pămîntului, pe
sol. –
3. În ton grav. –
4. (Adj.)
Scund, care este
puțin ridicat de la pămînt. –
5. (S.n.)
Parte inferioară,
bază. – Var. (Mold.)
gios. – Mr.
(d)gios, megl.
(an)jos, istr.
jos. Lat.
deorsum, prin intermediul var. pop.
deosum, diosum (Diez, I, 216; Pușcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it.
giuso (calabr.
jusu, sard.
giòssu), v. fr.
jus, sp.
ayuso. După Cipariu,
Gramm., 103 și Scriban, din lat. pop.
jussum, jossum.
Dacă se
admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul
di ›
j este același ca
adiungere ›
ajunge sau
adiutare ›
ajuta, cf. și
jumătate; și în acest
caz, mr.
gios, pe care Meyer,
Alb. St., IV, 64,
îl consideră inexplicabil , este normal, cf. mr.
agiunge, agiuta. Der.
josean, s.m. (locuitor al unui
sat situat mai jos decît altul; în
general, locuitor din Moldova de
Sud);
josime, s.f. (plebe,
strat inferior al societății; josnicie, mîrșăvie);
josnic, adj. (
scund;
scurt, cîrn; mîrșav, abject,
lipsit de demnitate);
josnicie, s.f. (mîrșăvie, ticăloșie);
înjosi, vb. (a
umili, a dezonora);
înjositor, adj. (care înjosește);
înjosora, vb. (a
umili, a înjosi);
înjosa, vb. (a înjosi);
înaljos, s.n. (
prăpastie, abis; nedreptate,
umilire), de la formația adverbială
în al josului „în jos;
iute, precipitat” (Tiktin,
DAR);
prejos, adv. (în expresia
mai prejos, în inferioritate, mai
puțin).