jib (jíbă),
adj. – (Trans. de Nord) Puternic,
voinic, robust. Origine necunoscută. După
DAR, din mag.
zsib „
actor comic”; după Drăganu,
Dacor., IX, 209, din rut.,
rus.
živ „
viu”. Ambele soluții
par improbabile și dificile din
punct de
vedere fonetic.
Ar putea fi mai
curînd o alterare,
deși dificil de explicat, a lui
jid, cu sensul de „
gigant”.