intrá (-ru, -át),
vb. –
1. A
trece dinafară
înăuntru, a
pătrunde. –
2. A
încăpea. –
3. A
adera, a se înscrie, a
ajunge să
facă parte dintr-o grupare. –
4. A se
angaja într-o slujbă. –
5. (Înv.) A se
asocia, a se însoți. –
6. A
Începe, a se iniția o anumită perioadă de
timp. –
7. A se
apuca (să danseze, să
joace etc.). –
8. La
cărțile de
joc, a-i
veni cuiva
cărți bune. –
9. A
pătrunde, a
străbate. –
10. A-și micșora un material dimensiunile la
muierea în
apă. – Mr., istr.
întru, megl.
antru. Lat.
intrāre (Pușcariu 893; Candrea-Dens., 867; REW 4501;
DAR), cf. it.
intrare, fr.
entrer, prov., sp.,
port.
entrar. – Der.
intrare, s.f. (acțiunea de a intra și rezultatul ei);
intrător, adj. (înv., care intră);
întrătură, s.f. (înv., intrare;
nod în
lemn).