îngrădí (îngrădésc, îngrădít),
vb. –
1. A
închide, a
astupa. –
2. A împrejmui, a
îngrădi. –
3. A pune limite, a stăvili. –
4. A stăpîni, a subjuga. –
5. A
împleti, a
face cozi. –
6. (Refl.) A se pune la
adăpost, a se
apăra. –
7. (Refl.) A se
înțelege, a se avea
bine. – Mr.
ngărdire, megl.
angărdés, angărdiri. Sl.
graditi (Cihac, II, 115;
DAR), cf. bg.
gradjă, sb.
graditi,
rus.
goroditĭ, și de
asemenea gard, grădină. – Der.
neîngrădit, adj. (
fără îngrădire,
deschis; nelimitat);
îngrăditor, adj. (care îngrădește);
îngrăditură, s.f. (
gard, împrejmuire; înv., fortificație);
îngrădeală, s.f. (separare);
îngrădiș, s.n. (înv.,
gard);
desgrădi, vb. (a
scoate gardul, a
desface o împrejmuire).