honț (hónți),
s.m. –
Poreclă dată
sașilor din Transilvania. De la
Hans „Ioan”, care
sună în pronunțarea
săs.
Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea
acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce
apropie cuvîntul de
h(o)anță „cîrpă”, cf.
hanță sau de la
honț „pungaș”, cf.
hoț, pahonț.