ghicí (ghicésc, ghicít),
vb. – A
descoperi, a
afla, a intui. – Var. (înv.)
gîci. Mr.
angucescu, angucire. Origine obscură. Pare a fi în legătură cu sl.
gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl.
gadačĭ „ghicitor” (
DAR) sau al bg.
gatka „ghicitoare” (
Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o
formă rom. *
gîd(ă)ci sau
gîtci, redusă ulterior. Cf. și bg.
gatkam „a propune o ghicitoare”,
gadam „a ghici”. Der. de la
ghioc, propusă de Laurian și păstrată de Scriban, nu pare posibilă. Der.
ghicitor, s.m. (
om care prezice viitorul);
ghicitoare, s.f. (
femeie care prezice viitorul; cimilitură; brîndușă-de-
toamnă, Colchicum autumnale);
ghicitură, s.f. (cimilitură);
ghiceală, s.f. (cimilitură).