geánă (géne),
s.f. –
1. (Înv.) Pleoapă. –
2. Firișoare de
păr de pe
marginea pleoapei. –
3. Zare,
orizont. –
4. (Interj., Arg.) Atenție,
păzea,
șase! – Mr.
geană, megl.
zęnă, istr.
jǫne. Lat.
gĕna, prin intermediul unei
forme *
gēnna, insuficient explicată (influența lui
cennus, după Candrea-Dens., 726; a lui
pinna, după Pușcariu,
ZRPh., XXVIII, 682 și
DAR; cf. Pușcariu 702; REW 3727), cf. calabr.
yena „
mal,
margine”, prov.
gena „
obraz”. Cuvînt
general folosit (cf. ALR, I, 20). Pentru semantism, cf.
Iordan,
BF,
VI, 276. Sensul 4 este rezultatul unei confuzii umoristice cu
gini „a
observa” (după
Graur 155, din țig.
ğene, pl. de la
ğeno „
persoană”, care pare mai
puțin probabil). – Der.
genat, adj. (cu gene
lungi).