geamắn (geámănă),
adj. – Care a
fost născut odată cu altă ființă de către aceeași
mamă. – Mr.
geamin. Lat.
gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723;
DAR), cf. it.
gemino, fr. (
jumeau), sp. (
gemelo),
port.
gémeo.
Uz general (ALR, II, 210). – Der.
gemănar, s.m. (geamăn);
gemănare, s.f. (furcuță; la
car, furculiță: răspîntie; înv.,
deget copitat);
gemănăriță, s.f. (orhidee, Orchis papilionacea);
îngemăna, vb. (a cupla, a
uni; a bifurca, a ramifica), ce
ar putea proveni și
direct din lat.
ingĕmĭnāre „a
repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725;
DAR);
gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt
rar,
cam îndoielnic, care
apare numai la Candrea-Dens., 724; der din lat.
gĕmĭnāre;
înge(mă)nat, adj. (cuplat; bifurcat;
crăpat);
îngemănărat, adj. (bifurcat), încrucișare a lui
îngemănat cu
gemănare;
gearmăn (var.
ghermăn), s.n. (Trans.,
cumpăna puțului).