gămălíe (gămălíi),
s.f. –
1. Cocoloș,
bulgăre, bulb. –
2. Parte îngroșată în
formă de sferă
mică la capătul unui
ac sau
cui. –
3. (Arg.)
Cap,
minte,
dovleac. Sb., slov., cr.
gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326;
DAR), cf. mag.
gomoly(a); „cocoloș”,
poate aflat și în legătură cu mag.
gömböly „
ac cu gămălie”. Este dublet al lui
măgălie, s.f. (Trans. și Mold., capsulă de
mac), cu metateză,
poate sub influența lui
măciulie.