fáur (fáuri),
s.m. –
1. Fierar. –
2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr.
favru, favur, istr.
fǫwru. Lat.
fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231;
DAR); cf. it.
fabbro, prov.
faure, fr.
fèvre, v. sp.
fabro. – Der.
făurar, s.m. (fierar);
făurăreasă, s.f. (
nevastă de fierar);
făurărie, s.f. (fierărie);
făurărit, s.n. (fierărie,
meseria de fierar);
făuri, vb. (a forja; a făuri, a
crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat.
făbrῑre;
făurie, s.f. (forjă);
făuriște, s.f. (forjă);
făuriță, s.f. (
nevastă de fierar).