dibáci (dibáce),
adj. –
1. Iscusit, îndemînatic. –
2. (Arg.)
Frumos,
fain. – Var. (Mold.)
ghibaci. Sb.
gibak „flexibil”, din sl.
gybati „a încovoia” (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-
Graur,
BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Și consoana inițială a
fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var.
ghibaci ca
fiind pronunțare mold. – Der.
dibăci (var.
ghibăci), vb. (a
afla; a nimeri; Arg., a pune
mîna pe, a-și însuși);
dibăcie, s.f. (dexteritate, iscusință,
pricepere);
nedibaci, adj. (
lipsit de dibăcie). Cf.
dibui (după Tiktin și Scriban,
dibui, a influențat probabil formal pe
dibaci).