crónic
adj. – Care are evoluție
lentă, cu caracter de durată. – Var.
hronic (și der. , înv.). Lat.
chronicus (
sec. XVIII). – Der.
cronică, s.f., din lat.
chronica,
sec. XVII;
cronicar, s.m.;
cronicăresc, adj.;
cronograf, s.f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (
sec. XVII);
cronologic, adj., din fr.;
cronologie, s.f., din fr.;
cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.