cronc
interj. – Imită croncănitul
corbului sau
ciorii. Creație expresivă cf.
cîrc, crau. – Der.
cronc, s.m. (Maram.,
corb);
croncan, s.m. (
corb;
vultur), cf. bg.
krokon „
corb”;
croncăni, vb. (a
scoate sunete caracteristice
ciorii,
corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat.
crocare, crocitare,
alb.
krakaris;
croncăneală (var.
croncănit, croncănitură), s.f. (sunet caracteristic
ciorii,
corbului);
croncănitor, adj. (care croncăne).