cotéț (cotéțe),
s.f. –
1. Adăpost,
cușcă pentru cîini,
găini,
porci sau
porumbei. –
2. Colibă în
general. –
3. Ostreț, juvalnic. –
4. Coș mare, gabion. –
5. Coș (de
nuiele). –
6. (Arg.) Celulă, închisoare. – Megl.
cuteț. Sl.
kotĭcĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589;
DAR), cf. bg.
kotec, sb.
kòtak,
pol.
kociec,
ceh.
kotec, ngr. ϰοτέτσι ,
alb.
kotec. Este fundamental identic cu
cocină, și dublet al lui
cătreț sau
cotreț, s.n. (Trans.,
poiată), din mag.
ketrec. – Der.
coteneață, s.f. (
cocină;
poiată);
cotecer, s.m. (paznic de
dig;
pescar cu juvelnic). Cf.
cocină,
cotruță.