comíte (-t, -ís),
vb. – A
săvîrși, a
face, a înfăptui. Lat.
committere, fr.
commettre (
sec. XIX),
conjug. ca
trimite. – Der.
comitent, s.m. (
persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ.
Kommitent;
comitet, s.n. (
organ de
conducere colectivă,
comisie, delegație), din fr.
comité, prin intermediul
rus.
komitet (Sanzewitsch 201);
comitagiu, s.m. (partizan, agitator
bulgar care acționa la
ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul
altor state), din bg.
komitadži, tc.
komitaci (Ronzevalle 141).