cobîlț
interj. – Imită
zgomotul apei răscolite sau agitate. – Var.
cogîlț, gogîlț, interj. (imită
zgomotul cu care
înghit mîncarea unele
persoane care mănîncă urît). Creație expresivă, cf.
hîltîc, hîlț, ghiorț, zgîlțîi, șobîltîc, care exprimă aceleași
idei. – Der.
cobîlțîi, vb. (a agita, a
amesteca un
lichid), pe care
DAR urmîndu-l pe Cihac, II, 66,
îl pune în legătură cu sl.
kolĕbati „a agita”;
scobîlțîi, vb. (a agita, a
amesteca);
gogîlți, vb. (a
înghiți mîncarea cu
zgomot).