chifligí (-gésc, -ít),
vb. –
1. Despre
fructe, a (se) înmuia. –
2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf.
Graur,
BL, IV, 98). Circulă mai
ales în Mold., cu
multe var.:
chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care
DAR îl explică
greșit prin „a
murdări”, cf.
Iordan,
BF, II, 172 și
Graur,
BL, IV, 185 (Bogrea,
Dacor., III, 729, propune explicația prin sb.
krvosalija „
muncă grea”). – Der.
chirfoseală (var.
chilfoseală), s.f. (încurcătură, hărmălaie).