EXTÉRN, -Ă,
externi, -e, adj., s.m și f.
I. Adj. Care se
află așezat în
afară; din
afară,
exterior2, străin. ♢
Politică externă =
politica unui
stat față de celelalte
state.
Ministerul Afacerilor Externe sau
Ministerul de Externe = minister care aplică linia
politică a unui
stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦
Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două
drepte tăiate de o
secantă și
aflat în
afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe
suprafața corpului.
II. S.m și f.
1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în
afara școlii sau a locului unde învață meseria.
2. Student în medicină care, în urma unui examen, este
admis să facă practică în spital. – Fr.
externe (lat. lit.
externus).