cétină (cetini),
s.f. –
1. Ac de
brad. –
2. Ramură de
brad. Sl.
četina, der. colectiv de la
četŭ „
ac,
țeapă,
dinte” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48;
Iordan,
Dift., 144), cf. sb., cr.
četina,
ceh.
šetina,
alb.
četina; mag.
csetina pare a proveni din
rom. – Der.
cetin, s.m. (ienupăr);
cetiniș, s.n. (
pădure de
brazi);
încetinat, adj. (cu
ramuri dese, se
spune numai despre
brazi). Nu a
fost explicată corespondența cu it.
cetina „
tăiere de
copaci”, a
cărui origine este necunoscută, după Prati 262.