cald (cáldă),
adj. – Care se
găsește la o temperatură relativ
înaltă, călduros. – Mr.
caldu, megl.
cald, istr.
cǫd. Lat.
caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228;
DAR); cf. it., sp.,
port.
caldo (în sp., cu semantism
schimbat), prov., cat.
cald, fr.
chaud. – Der.
încălzi, vb. (a
aprinde; a înflăcăra);
încălzitor, adj. (
aparat încălzire). Pentru
încălzi (mr.
ancăldzăscu, megl.
ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o
bază lat. de
tipul *
incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui
incălesco cu
caldus.
Ipoteza este posibilă,
dar nu pare necesară, deoarece der. se explică suficient în interiorul
limbii rom., cf.
mult ›
înmulți,
verde ›
înverzi, etc. Cf.
căldură, călîi, scălda.