báte (bătút, út),
vb. –
1. A da lovituri, a
lovi, a
izbi. –
2. A
ciocăni în
ușă. –
3. A
lovi cu
ciocanul, a
ciocăni. –
4. A
scoate monedă. –
5. A
scutura cu
putere grînele, a
treiera. –
6. A ciomăgi, a da cu
parul. –
7. A
lovi cu bătătorul
rufele pentru a
le spăla. –
8. A
țese. –
9. A
amesteca, a
face cărțile de
joc. –
10. (Înv.) A tipări. –
11. A
doborî, a
culca la pămînt. –
12. A încrusta, a
face marchetărie. –
13. A
străbate, a
merge în recunoaștere. –
14. A vizita. –
15. A
lovi în pămînt. –
16. A
lovi un instrument muzical de percuție. –
17. A cînta (la un instrument), a
produce un sunet ritmic. –
18. A
lătra. –
19. A palpita, a pulsa. –
20. A ține
tactul. –
21. A
răni, a
face rău. –
22. A
bombarda; a agresa cu
armele. –
23. A
atinge, a
ajunge la. –
24. A
cădea peste ceva. –
25. (Despre vînt) A
sufla. –
26. (Despre
ploaie și mai
ales despre
grindină) A
cădea. –
27. A
pedepsi, a da lovituri. –
28. A se
îndrepta spre, a o
apuca într-o anumită direcție. –
29. A
tinde spre, a
semăna cu ceva. –
30. A se
lupta, a participa la o
bătălie sau
bătaie. –
31. A da lovituri cu ceva, a pălmui; a biciui. –
32. A
învinge, a
birui, a
ieși victorios. –
33. A fi mai
mult, a valora mai
mult. –
34. A se împerechea
calul cu
iapa. –
35. (Refl.) A
face ouă, a
depune ouăle. –
36. A-și bate joc, a batjocori, a zeflemisi, a rîde de cineva. – Mr.
bat (batire), megl.
bat, istr.
bǫtu. Lat.
battĕre, din clasicul
battuĕre (Diez, I, 59; Pușcariu 192; REW 996; Candrea-Dens., 144;
DAR)ș cf. it.
battere, prov.
batre, fr.
battre, sp.
batir, port.
bater. Multe din sensurile
rom. sînt romanice, cf. it.
batter moneta (4),
batter il grano (5),
batter la cassa (18),
batter l’ore (18),
batter la strada (13),
gli batte il cuore (20),
il sole batte (25).
Multe din
aceste întrebuințări sînt
proprii și fr. și
altor limbi romanice. În
gal. din Lubián,
bater are accepțiile 19 („a palpita, a pulsa”) și 2 („a
ciocăni în
ușă”). Pentru
lapte bătut, cf. lat.
batuta „
lac pressum” (
Du Cange; Castro 175) și fr.
lait battu. Expresia
a-și bate joc „a batjocori” este
greu de explicat semantic, cf.
batjocură; apropierea de fr.
s’en battre les fesses (Spitzer,
Dacor., IV, 669) este ingenioasă,
dar neconvingătoare. Der.
bătălie, s.f. (
nicovală portativă), cu suf. ca în
tocălie, țăcălie;
bătător, adj. (care
bate);
bătător, s.n. (
băț, în special cel cu care se
bate laptele);
bătătoare, s.f. (lopățică, mai;
meliță;
perie de tipografie);
bătătarnic, s.n. (
plantă, Senecio crucifolius);
bătători, vb. (a tasa, a bătuci; a
face bătături);
bătătură, s.f. (lovitură; pulsație, bătătorit; îngroșare a
pielii palmelor sau
tălpilor;
ogradă; urzeală), pentru a
cărui formare cf. lat. med.
battetura „
bătaie” (
Bull Du Cange, V, 105);
bătăuș, s.m. (
persoană căreia îi
place să se bată; scandalagiu);
băteală, s.f. (urzeală; lopățică la războiul de
țesut; titirez de
moară);
băteliște, s.f. (
rar,
teren plan;
loc expus);
batiște, s.f. (
ogradă);
bătuci, vb. (a tasa pămîntul; a
face bătături);
bătuceală, s.f. (acțiunea de a bătuci);
bătucel, s.m. (
muscă de
cal);
bătută, s.f. (
joc popular
tipic);
bătălău, s.n. și m. (mai; servitoare a spălătoreselor;
bărbat afemeiat, desfrînat), der. cu suf.
-lău, ca
fătălău „hermafrodit”, de la
fată,
sdrăngălău „amorez”,
pulărău „
bărbat desfrînat, cu înclinații de priapism”. Este utilă, prin urmare, explicația dată de Diez,
Gramm., I, 128, bazată pe gr. βάταλος (cf. împotrivă, Cihac, II, 124). Sensul de „afemeiat” pare a proveni de la acela de „servitoare a spălătoreselor”, considerată
aici ca
simbol priapic; și
poate și de la sensul 35 al vb.
a bate,
uz cu
totul explicabil, în
lumina sensului 20, și pe care Giuglea,
Dacor., III, 618,
îl consideră în
mod inutil,
încă pentru gr. βατεύω.