argát (argáți),
s.m. – Servitor,
slugă, grăjdar,
ajutor la
câmp. – Mr., megl.
argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf.
alb., sb.
argat, tc.
irgat, bg.
argatin. – Der.
argată, s.f. (servitoare);
argățesc, adj.;
argăți, vb. (a
munci ca
argat; a fi în slujba cuiva);
argăție, s.f.;
argățime, s.f. (mulțime de argați). Din
rom. a
trecut în rut.
arhát (Miklosich,
Wander., 10).