altán (-ne),
s.n. –
Terasă,
foișor, mirador. Ngr. ἀλτάνα, din it.
altana (Meyer,
Neugr. St., IV, 8), cf tc.
altincik (Șeineanu, II, 18). Cuvînt
rar,
lipsește din majoritatea dicționarelor (
apare la Eminescu). Din același cuvînt tc.,
altîngic, s.m. (
plantă, călțunaș), cf. Lokotsch 61.