adăpóst (adăpósturi),
s.n. –
Loc ferit, refugiu, acoperămînt. < Lat.
ad dēpŏsĭtum sau
*addapostum, folosit mai întîi cu funcție adv. (Philippide,
Principii, 97; Tiktin; Pușcariu 21;
DAR; Rosetti, I, 161). Mai
puțin probabilă sugestia lui Candrea,
Rom., XXXI, 296 (cf. Candrea-Dens.,
Éléments, 25; Scriban), care propune lat.
ad appos(ĭ)tum. Der.
adăposteală, s.f. (
ocol,
țarc);
adăposti, vb. (a adăposti, a
ocroti);
adăpostitor, adj. (protector);
adăpostitură, s.f. (înv., refugiu,
loc adăpostit).