áceră (ácere)
, s.f. –
Vultur, acvilă. – Var.
aciră < Lat.
ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582;
DAR); cf. prov.
aigla, fr.
aigle, cat.
áliga, sp.
águila,
port.
aguia. Cuvîntul
rom. este
rar, astăzi
practic a dispărut. Nu
apare în texte
vechi nici
autentic populare; astfel încît
poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din
sec. XIX (după
cum crede DAR; însă filologul avea , în acest
caz, un excepțional
simț al
limbii).
Adevărul este că latiniștii din
sec. XIX au inventat
forma acvilă, s.f., care
încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der.
acvilin, adj. (vulturesc, ca
ciocul acvilei, coroiat).