PÚȚĂ,
púțe, s.f. (Vulgar)
1. (În limbajul
copiilor)
Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom.
puță, istrorom.
puțę; <
produs expresiv, aparținător fam.
piț-, care
indică un
obiect de dimensiuni
reduse (cf.
pipiric,
pițigoi,
pitic,
puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf.
praepūtium (= prepuț),
sălăpūtium (=
mormoloc,
copil mic), care
indică existența unui
*pūtium (=
mic), cf. de
asemenea putus și
pittinus,
pissinus; lat.
*pūtium a
fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu
sunt suficiente:
a. din cr.
puca < it.
pulcella,
b. din
pol.,
ceh.
pica (= vulvă),
c. dintr-un lat.
*pupucea,
d. dintr-un lat.
*pubucea <
pubes,
e. dintr-un lat.
*putea <
putus,
f. din lat.
potta (= labie,
buză)
g. preindoeurop.)