șah (șáhi),
s.m. – Suveran al Iranului. Tc.
șah, cf. ngr. σάχης, sp.
jaque. Este dubletul lui
șah, s.n. (
joc oriental), din germ.
Schach, cf.
rus.
šah. – Der.
șahist, s.m. (jucător de șah). – Comp.
sacnasiu, s.n. (verandă, geamlîc,
balcon acoperit), din tc. (per.)
șahnișin „
tron” (Șeineanu, II, 305), cf. ngr. σαχνισίνι;
safterea, s.f. (fumăriță, Fumaria
officinalis), var.
sefterea, din tc. (per.)
șahtere „
sudoarea regelui”, cf. ngr. σαφτερές;
șahmara(nd), s.n. (brocart), din tc.
șah meram „miracol regesc”;
șahzadea, s.m. (principe,
fiu de șah), din tc.
șahzade.