șâșâí
,
șấșâi și
șâșâiésc, vb. IV (reg.)
1. (despre frunzele mișcate de vânt, despre ape etc.) a
produce un zgomot slab și continuu; a șușui, a șoșoi, a foșni, a fâșâi, a șușoti, a murmura, a susura.
2. (despre
copiii mici) a liniști, a adormi prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului
ș; a șușui.
3. a șuiera.