, zaiflâcuri, s.n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
s. v. indispoziție.
s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik
(înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaíflâcuri