s.n. Vorbire. – V. vorbi.
, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p.ext. expus oral. ♢ Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi.
adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.
s. n.
Care se realizează prin vorbire; oral. ♢ Limbă ~tă limbă uzuală; grai viu. /v. a vorbi