vindecele, s.f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăie-turii, iarbă-de-rană.
s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle