, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis.
adj. 1. v. cunoscut. 2. v. obișnuit. 3. clasic, curent, frecvent, obișnuit, tradițional. (Un procedeu tehnic ~.)
Care are o largă întrebuințare; de uz curent. Utilaj ~. Expresie ~ă. [Sil. -zu-al] /<fr. usual, lat. usualis
adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].