s.n.pl. Tunicieri. [Sg. urocordat. / cf. it. urocordati, fr. urocordés < gr. oura – coadă, chorde – teacă].
s. n. pl. încrengătură de cordate inferioare cu coardă dorsală numai în stare larvară și corpul învelit într-o tunică celulozică în formă de sac; tunicieri. (< fr. urocordés)
urocordate, s.n. (Zool.) Tunicier. – Din fr. urocordés.
s. n., pl. urocordáte