urâciuni, s.f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s.f.] – Urî + suf. -ciune.
s. v. animozitate, discordie, duș-mănie, învrăjbire, ostilitate pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.