s.f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité.
s. f., g.-d. art. univocității
s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este univoc. V. ambiguitate, echivoc. [Cf. fr. univocité].
s. f. caracterul a ceea ce este univoc. (< fr. univocité)