definiția ucenicii definiție dex

ucenicii

găsește rime pentru ucenicii
Cuvinte apropiate: ucenici, ucenicie

UCENÍC, -Ă

, ucenici, -ce, s.m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ucenicii

UCENÍC

s. 1. (Ban.) șăgârt. (O calfă și un ~.) 2. v. dis-cipol. 3. v. apostol.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ucenicii

UCENÍC

s. v. elev, școlar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ucenicii

uceníc

s. m., pl. uceníci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ucenicii

UCENÍ//C ~ci

m. 1) Persoană care învață o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uțeniku
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ucenicii

uceníc (-ci),

s .m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s.f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s.f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s.f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ucenicii

UCENICÍ

, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ucenicii

ucenicí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. uceniceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ucenicii

A UCENIC//Í ~ésc

intranz. A face ucenicie; a fi ucenic. /Din ucenic
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ucenicii

UCENICÍE

, ucenicii, s.f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ucenicii

ucenicíe

s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ucenicii

UCENICÍ//E ~i

f. 1) Însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter. A face ~. 2) Timp petrecut în calitate de ucenic. /ucenic + suf. ~ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ucenicii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi